Rev. Stephen Hamilton
------------------------------
În 2Timotei capitolul 4, versetele 2-4, Biblia spune: "Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţăt
ura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."
Am citit recent un articol scris de un contemporan al lui C.H. Spurgeon. Numele lui este Archibald G. Brown. Archibald Brown a fost un binecunoscut predicator şi apărător al credinţei în Anglia. El a fost unul din cei şapte bărbaţi care au semnat în 1891 o declaraţie împotriva îndepărtării de adevăr a Uniunii Baptiste din Marea Britanie. Archibald Brown a scris acum peste 100 de ani articolul la care mă refer. Am fost uimit să descopăr cât de relevant şi actual este acest articol. Nu-l voi citi în întregime, dar vreau să citesc un fragment din el. Articolul se numeşte "Misiunea diavolului de amuzament." Iată ce se spune în el:
"Vremuri diferite cer propriile lor mărturii. Străjerul care vrea să fie credincios Domnului său şi cetăţii Dumnezeului său trebuie să observe cu atenţie semnele vremurilor şi să-şi accentueze mărturia în funcţie de acestea. În ce priveşte mărturia de care este nevoie acum, există puţine semne de întrebare. În tabăra Domnului este un rău, atât de scabros, atât de neruşinat în obrăznicia lui încât e uşor de observat chiar şi de cei mai miopi spirituali. În ultimii ani s-a extins într-o măsură anormal de mare, întotdeauna spre rău. A lucrat ca drojdia până când întregul aluat a dospit. Priviţi oriunde doriţi, prezenţa lui se vede peste tot. Nu e mare diferenţă între Biserică, Capelă sau Sala de Misiune. Oricare ar fi diferenţele dintre acestea, ele seamănă izbitor de mult în ce priveşte afişele care le desfigurează panourile de anunţuri. Amuzamentul oamenilor este tema principală anunţată de fiecare. Dacă vreunul din cititorii mei se îndoieşte de aceste cuvinte, sau crede că generalizez lucrurile în mod nejustificat, îl rog să treacă prin faţa uşilor sanctuarelor din vecinătate şi să citească "anunţurile săptămânii"; sau să citească reclamele religioase din ziarele locale. Am făcut acest lucru de nenumărate ori, până când hidoasa realitate a fost dovedită din plin, aceea că "amuzamentul" înlocuieşte "predicarea Evangheliei", constituind marea atracţie. "Concert", "Divertisment", "Bazar în scop caritabil", "Conferinţă pentru fumători", "Spectacol dramatic", sunt cuvintele onorate cu cele mai mari litere şi cele mai izbitoare culori. Concertul devine rapid o parte la fel de recunoscută în viaţa bisericii ca şi întâlnirea pentru rugăciune, iar în unele locuri are deja o participare mult mai numeroasă.
"Asigurarea recreării pentru oameni" va fi privită în curând ca o parte necesară a lucrării creştine şi o obligaţie a Bisericii lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi o poruncă Divină, dacă nu se ridică vreo voce puternică împotriva acestui lucru. Nu pot spune că posed o astfel de voce, dar nutresc speranţa că voi putea trezi unele ecouri puternice. Oricum, Domnul a pus peste mine o povară în legătură cu aceste lucruri, şi Îl las pe El să dea putere mărturiei mele, sau să o lase să moară în tăcere. În orice caz, eu mi-am eliberat sufletul. Totuşi, mintea mea este convinsă că în toate părţile acestei ţări există bărbaţi şi femei credincioşi care vor vedea pericolul, îl vor deplânge şi vor susţine mărturia şi avertismentul meu.
Numai în ultimii ani a devenit "amuzamentul" o armă recunoscută în lupta noastră şi s-a dezvoltat într-o misiune. A existat un "declin" constant în această privinţă. De la "rostirea desluşită a adevărului", cum au făcut puritanii, Biserica şi-a redus treptat mărturia: a făcut cu ochiul frivolităţilor zilei, scuzându-le. Apoi le-a tolerat între graniţele ei, iar acum le-a adoptat, asigurându-le o casă sub pretextul "câştigării atenţiei maselor". Diavolul a făcut rareori un lucru mai ingenios decât atunci când a sugerat Bisericii lui Hristos că o parte a misiunii ei constă în asigurarea divertismentului pentru oameni cu scopul de a-i câştiga în rândurile ei. Natura umană care zace în fiecare inimă a muşcat momeala. Aici, acum, avem posibilitatea să satisfacem firea pământească păstrându-ne o conştiinţă confortabilă. Ne putem face pe plac pentru a face bine altora. Vechea şi aspra cruce poate fi schimbată pentru un "costum", iar schimbul poate fi făcut cu scopul binevoitor al înălţării sufleteşti a oamenilor.
Toate aceste lucruri sunt îngrozitor de triste, cu atât mai mult cu cât suflete cu adevărat preţioase sunt duse în rătăcire sub pretextul înşelător că aceasta e o formă a lucrării creştine. Ele uită că un înger aparent minunat poate fi chiar diavolul în persoană, 'căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină' (2Cor. 11:14)."
Mai sunt multe pasaje pe care le-aş putea cita din acest articol, dar asta a fost reacţia mea la citirea acestor cuvinte. Evident, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Da, e adevărat că păcatul devine tot mai tehnologizat şi mai sofisticat odată cu trecerea timpului, dar e acelaşi vechi păcat. Natura umană e aceeaşi în fiecare secol. Stricăciunea adoptă o ţinută modernă, dar totuşi rămâne aceeaşi nelegiuire. Deoarece biblia ne spune că nu este nimic nou sub soare. La fel cum recunoştea acum 100 de ani Archibald Brown în Londra, Anglia, există un rău care afectează tabăra Domnului şi astăzi în America, la fel ca în Anglia; ceea ce Brown numea "misiunea diavolului de amuzament", eu numesc acum "sindromul divertismentului". Sindromul divertismentului.
Aţi putea spune că predic pentru cor, pentru că voi toţi sunteţi de acord cu ce spun, credeţi că ce spun e adevărat. Însă amintiţi-vă ce le spunea Petru celor cărora le scria în 2Petru capitolul 1 versetul 12. Ascultaţi: "De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi, şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi." Deci, spune el, chiar dacă ştiţi deja aceste lucruri şi sunteţi de acord cu ele, totuşi, vreau să vă spun că e datoria mea în faţa lui Dumnezeu, atât timp cât mai sunt în acest cort pământesc, să vă trezesc aducându-vă aminte de ele. Deşi cunoaşteţi aceste lucruri, deşi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi, cu toate acestea e important ca eu să vi le amintesc. E bine şi pentru noi să ne amintim ce se întâmplă în multe locuri în această seară. Astăzi e vremea bisericii "prietenoase cu vizitatorul". E ziua religiei "sensibile faţă de cei ce-L caută pe Dumnezeu". E vremea serviciului de închinare cu "de toate pentru toţi". Ce vreau să spun prin asta? Ei bine, există câte ceva pentru fiecare. Există câte ceva care să satisfacă gusturile fiecăruia. Veniţi la noi şi veţi găsi în biserica noastră ceva care să vă capteze interesul. Ideea multor oameni, şi aici îi includ şi pe predicatori, este să dăm oamenilor ceea ce vor în loc de ceea ce au nevoie.
Priviţi la textul nostru şi îl veţi vedea pe Apostolul Pavel vorbind profetic lui Timotei. Pavel urma să moară ca martir, era gata să părăsească scena. Slujirea lui pe acest pământ era pe sfârşite. Acum transmitea făclia celui ce venea după el. Dădea ştafeta următorului predicator. El spune, Timotee, iată ce vreau să faci, şi vreau să ştii că te însărcinez cu această responsabilitate înaintea lui Dumnezeu şi înaintea Domnului Isus Hristos, care are să judece toţi oamenii. Acestea sunt cuvinte solemne. Versetul 1: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa..." Deci, în lumina judecăţii, îţi spun aceste cuvinte, Timotee, "Propovăduieşte Cuvântul. Propovăduieşte Cuvântul." Şi fă-o într-un fel anume: "mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă..."
În acest caz, dacă Timotei le-ar fi dat oamenilor ce ar fi vrut aceştia, nu le-ar fi propovăduit Cuvântul. Pentru că nu asta doreau ei. Nu vroiau acest fel de slujire. Ei vroiau altceva. Vroiau jocuri şi jucării. De fapt, Pavel spune în versetul 4: "Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite." Vor asculta mai degrabă basme decât propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Vedem astăzi spectacolul asigurat de unele biserici care mulţumesc masele oferindu-le, de exemplu, fotbal pe un ecran imens în "duminica finalei". Ideea e, dacă nu-i poţi învinge, alătură-te lor. Biserica nu poate face concurenţă mingii de fotbal şi atunci o aduce în biserică. În pauza meciului dă-le un fel de mesaj religios de la un anumit jucător. Ca să-l citez din nou pe Brown: "Misiunea amuzamentului este anticamera diavolului spre lume. Pretinzând că vrem să câştigăm lumea, transformăm grădina Domnului într-un parc public de distracţie..."
Observaţi din nou cuvintele lui Pavel către Timotei. Vreau să vă atrag atenţia în special asupra cuvintelor din versetele 3 şi 4: "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."
Sindromul divertismentului. Ce să credem despre el? Sunt patru lucruri pe care vreau să le spun cu privire la sindromul divertismentului. Referitor la divertisment ca mijloc de atragere a oamenilor în biserică. Mai întâi de toate, nu se prevede acest lucru în mandatul bisericii. Daţi-mi voie să repet. În mandatul bisericii nu se face nici o referire la oferirea de divertisment. Care e mandatul bisericii? Haideţi să ne întoarcem la cuvintele lui Isus din Marcu, capitolul 16, versetul 15. Dacă sunteţi mântuiţi de ceva timp, cunoaşteţi foarte bine aceste cuvinte. "Apoi le-a zis: 'Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.'" Acesta e mandatul bisericii. Acestea sunt ordinele de marş ale bisericii. Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură. Pavel îi spune acelaşi lucru lui Timotei prin cuvintele: "propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." Iar dacă priviţi la versetul 5 din 2Timotei 4, el spune: "Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist..." Evanghelia este vestea bună. Fă lucrul unui evanghelist. "...şi împlineşte-ţi bine slujba."
Unde găsim în Scriptură porunca pentru biserică să asigure divertisment, să ofere amuzament pentru oamenii care nu au poftă să audă predicarea simplă a Evangheliei? Unde spune Biblia că trebuie să asigurăm aceste lucruri? Vreau să observaţi împreună cu mine în Efeseni capitolul 4 darurile pe care Hristos le-a dat bisericii Sale. Efeseni 4, versetul 8 spune: "De aceea este zis: 'S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.'" Urmează apoi o paranteză de la versetul 9 până la versetul 10, apoi versetul 11 reia ideea: "Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti...pe alţii, păstori şi învăţători..." Pentru ce sunt aceştia? Aceste daruri - la ce folosesc? Versetul 12: "...pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea (edificarea, clădirea) trupului lui Hristos..."
Unde găsim în această listă pe cei ce asigură divertismentul? Unde sunt artiştii pe care i-a dat Domnul bisericii? Unde sunt comedianţii? Unde sunt clovnii? Poate vi se pare amuzant că menţionez clovnii, dar, credeţi-mă, cunosc biserici care au angajat clovni pentru serviciile de închinare. Oameni îmbrăcaţi ca clovni. Ei nu ştiu cât de clovni sunt şi fără acele costume. Trist, nu-i aşa? Unde citim în Biblie că, dacă propovăduirea nu atrage oamenii, trebuie să încercăm să fim inventivi, trebuie să ne diversificăm şi să încercăm să-i atragem prin alte mijloace? Unde găsim asta în Scriptură?
Haideţi să vedem ce spune Biblia. Profetul din Vechiul Testament cunoscut ca profetul evanghelic, Isaia, în capitolul 55 versetul 11 consemnează aceste cuvinte ale Domnului: "tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face (Cine? Cuvântul care iese din gura Lui) voia Mea şi va împlini planurile Mele." Aceasta este în acelaşi timp o declaraţie dar şi o promisiune. Dumnezeu va binecuvânta proclamarea cu credincioşie a Cuvântului Său. Veniţi acum în Noul Testament, la cartea Romani, capitolul 1, versetul 16. Apostolul Pavel ne vorbeşte: "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului." Este puterea lui Dumnezeu. Ştiţi că pentru "putere" este folosit cuvântul "dunamis"? Sună la fel ca "dinamită", nu-i aşa? Din acest cuvânt avem noi cuvântul "dinamită". Este puterea explozivă a lui Dumnezeu pentru mântuire. Cine este? Evanghelia lui Hristos. Pavel spune: "Mie nu mi-e ruşine de ea." Mai mult, scriindu-le corintenilor, în 1Corinteni capitolul 1 versetul 21... Fiindcă veni vorba, nu trebuie să uităm nici cuvintele versetului 18: "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării..." Oamenii despre care ştiţi că nu sunt mântuiţi nu vor să audă Evanghelia. Nu vor să-şi plece urechea la ascultarea Evangheliei până când Dumnezeu nu le-o apleacă. Pentru ei este o nebunie. Acum versetul 21: "Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii." Nu propovăduirea nebuniei ci nebunia propovăduirii. Ceea ce este considerat drept nebunie de către lume. Ce se spune despre ea? Dumnezeu a găsit cu cale să se folosească de ea. Dacă Dumnezeu s-a folosit de ea, şi noi ar trebui să facem la fel. Sindromul divertismentului este străin Marii Însărcinări.
Studiem Fericirile în dimineaţa Zilei Domnului iar următoarea Fericire pe care trebuie să o studiem este şi ultima. Matei capitolul 5, versetele 10, 11 şi 12: "Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi." Dacă sunteţi persecutaţi din pricina neprihănirii, atunci sunteţi într-o companie selectă. Pentru că poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor a avut parte de acelaşi tratament din partea lumii. Profeţii n-au încercat să placă oamenilor. Ei nu au încercat să-i amuze. De fapt, oamenii nu s-au amuzat deloc iar pe unii profeţi i-au omorât din cauza cuvintelor pe care le predicau. Domnul le spune ucenicilor că vor păţi acelaşi lucru. E un adevăr acela că evanghelia amuzamentului nu are rol de martir. Distrarea păcătoşilor nu face parte, nu face deloc parte din sarcinile bisericii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că trebuie să predicăm Evanghelia. Nu se face nici o referire la sindromul divertismentului în mandatul bisericii.
În al doilea rând, vreau să observaţi că nu este loc pentru divertisment în mesajul bisericii. Spunea cineva pe bună dreptate: "Crucea, suferinţa şi sângele nu sunt deloc amuzante sau distractive." Nu e nimic distractiv în legătură cu răstignirea. Nu e nimic amuzant în aceasta, nici măcar un pic. Evanghelia lui Hristos e un lucru serios. Doctrina iadului nu e amuzantă. Judecata lui Dumnezeu nu e amuzantă. Răstignirea lui Hristos nu e ceva care să ne amuze sau să ne distreze. N-am auzit deja că Marea Însărcinare a bisericii este să meargă în toată lumea şi să predice Evanghelia? Acesta e mesajul nostru. Acesta e mesajul nostru. Priviţi din nou cu mare atenţie la însărcinarea pe care i-o dă Pavel lui Timotei. 2Timotei 4, primele două versete: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu..." Îl iau pe Dumnezeu ca martor. "...şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii..." Facem acest lucru în lumina Zilei Judecăţii. "...propovăduieşte Cuvântul..." El n-a spus: Predică despre Cuvânt. El n-a spus: Adaugă un mic epilog de 10 minute la sfârşitul serviciului după ce ai terminat cu toată distracţia. El spune: "Propovăduieşte Cuvântul." Aceasta e sarcina noastră principală. "Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp..." Nu contează dacă te ascultă o mulţime sau sunt doar câţiva. Tu trebuie să predici Cuvântul. Nu contează dacă ai chef sau nu, tu trebuie să predici Cuvântul. La timp şi ne la timp, atunci când crezi că ai predicat minunat sau atunci când crezi că ai predicat îngrozitor, tu trebuie să predici Cuvântul. Observaţi următoarele cuvinte la sfârşitul versetului 2: "...mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." Un predicator mărunt din Carolina de Sud îmi spunea cândva, pe vremea când eram tânăr şi începusem să predic: "Fiule, dacă asculţi de 2Timotei 4 versetul 2, vei descoperi că două părţi din acel verset provoacă necazuri în biserică. Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." El spunea că primele două din listă îţi vor provoca necazuri. Mustră. Ceartă. Însă şi aceste lucruri fac parte din mesajul bisericii. Observaţi versetul 2. Nu spune: caută să fii pe placul lumii. Se spune să propovăduieşti cuvântul. Propovăduieşte cuvântul. Când propovăduieşti cuvântul acest lucru nu place lumii. Nu e nici o îndoială în această privinţă. Acesta e mesajul nostru. Propovăduieşte cuvântul. Biblia. Întreaga Biblie.
Priviţi contextul. Veţi vedea cât de importantă a fost Biblia în viaţa lui Timotei. Întoarceţi-vă la capitolul 3 şi veţi vedea cum în versetul 14 Pavel îl îndeamnă: "Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat..." De la cine le-a învăţat? Le-a învăţat de la mama sa şi de la bunica sa. Dacă vă uitaţi în capitolul 1 din 2Timotei, în versetul 5 el spune: "Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută..." Asta înseamnă o credinţă reală. "...care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine." Deci Timotei a învăţat mult de la bunica lui evlavioasă. A învăţat mult şi de la mama lui evlavioasă. Cred că a învăţat mult şi de la modelul lui de evlavie, Apostolul Pavel. Iar acesta îi spune: "Nu vreau să uiţi ce ai învăţat." În versetul 15 din capitolul 3: "Din pruncie..." Din primele tale zile. "...cunoşti Sfintele Scripturi..." E un titlu minunat pentru Biblie, "Sfintele Scripturi." Scrierile sfinte. "...care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus." Şi continuă: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu..." Cuvântul din greacă folosit aici înseamnă literalmente "Dumnezeu a suflat cuvintele." Inspiraţie. Cuvântul inspirat. Cuvintele pe care Dumnezeu le-a suflat. El mai spune că întreaga Scriptură este "de folos ca să înveţe..." Să-i înveţe pe oameni. "...să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit..." Cuvântul înseamnă literalmente să fie complet matur. Să fie desăvârşit şi bine format în slujire. "...şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." În alte cuvinte, Timotei, dacă rămâi strâns legat de Biblie, vei avea toate uneltele necesare ca să îndeplineşti lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Propovăduieşte Cuvântul. Nu există loc pentru divertisment în acest mesaj.
Ştiu că se argumentează: "Păi, ştii, nu vor veni prea mulţi oameni doar ca să audă predicându-se din Biblie. Nu-i vom atrage pe oameni doar cu asta." Ei bine, ştim deja că acest lucru e adevărat. Cel puţin eu ştiu deja că e adevărat. Sper că şi voi o ştiţi deja pentru că Biblia ne învaţă acest lucru. Unde vorbeşte Biblia despre asta? Chiar aici, în 2Timotei 4, versetele 3 şi 4. Nu ne spune oare chiar acest lucru? Propovăduieşte Cuvântul. "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă..." Sunt oameni care nu vor veni să asculte predicarea Cuvântului. Nu îl suportă. Nu vor să aibă de-a face cu el. Nu vor să îl audă. Ce vor ei să audă? Vor să audă basme. "...va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă..." Şi vreau să vă spun că ei fac asta intenţionat. O fac intenţionat. Nu vor să asculte. Nu vor să audă predicarea lui Hristos. Nu vom atrage oamenii doar prin predicare dacă Dumnezeu, în îndurarea Lui, nu se foloseşte de predicare ca să-i atragă, să le aplece urechea către predicare şi să le dea o inimă deschisă pentru predicare.
Dar nu trebuie să ne oprim doar la 2Timotei 4. Ar trebui să ne întoarcem la Evanghelia după Ioan, capitolul 6. Observaţi cu atenţie cum contextul de aici este lucrarea de predicare a Domnului nostru Isus Hristos. El a spus o mulţime de lucruri în Ioan capitolul 6. Lucruri care n-au fost pe placul multora. Priviţi împreună cu mine în Ioan, capitolul 6, versetul 64: "'Dar sunt unii din voi care nu cred.' Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă. Şi a adăugat: 'Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.'" Observaţi acum cu mare atenţie versetul 66: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El." Să ne oprim puţin aici. Daţi-mi voie să vă spun ceva. Părăsirea slujirii biblice nu e un lucru nou. Nu e nimic nou. Pentru că s-a întâmplat chiar aici. De fapt, mai devreme în capitolul 6 din Ioan veţi vedea cum nu au fost de acord cu ce predica Isus în versetul 59. "Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui..." (Ar trebui să înţelegem că aceştia nu erau oameni mântuiţi cu adevărat. Îl urmau pe Hristos doar în aparenţă, cu numele.) "...după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?"" Desigur, Domnul ştia că s-au simţit ofensaţi, pentru că versetul 61 consemnează: "Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: 'Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?'" Nu vă place? Nu vă place acest fel de predicare? Nu vă place această slujire? Versetul 66 ne spune: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El." Au părăsit lucrarea. Era o lucrare credincioasă. Era o lucrare de predicare a Bibliei. Dar ei au părăsit-o. Ce a spus Domnul? "Repede, Petre, fugi după oamenii aceştia şi spune-le că de-acum înainte nu vom mai predica astfel de mesaje. Vă vom oferi o slujire mai distractivă. Ştiu că nu vă place să auziţi predicându-se Cuvântul, de aceea de-acum vom schimba şi asta. Vom face predica mai prietenoasă pentru voi. Vom face lucrurile în aşa fel încât să vă simţiţi mai confortabil atunci când veniţi la aceste sesiuni de predicare. De fapt, nici nu o să mai avem predici, pentru că e clar că nu vă plac. Deci renunţăm la ele şi o să avem altceva." Nu, nu asta a făcut Domnul. Versetul 67: "Atunci Isus a zis celor doisprezece: 'Voi nu vreţi să vă duceţi?'" "Plecaţi şi voi? Pentru că Eu n-am de gând să-Mi schimb mesajul. Voi continua să declar adevărul." Daţi-mi voie să vă spun, prieteni, sarcina bisericii nu e să distreze pe nimeni. E să predice Cuvântul. Iar asta include şi mustrare, certare şi îndemn.
Cum şi-a făcut Domnul lucrarea? Care era mesajul Lui? Care a fost primul mesaj pe care l-a predicat Isus? Citim despre asta în Matei 4, versetul 17. Ascultaţi: "De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască..." Aici începe deci lucrarea Lui de predicare. A început să predice: "şi să zică: 'Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.'" Pocăiţi-vă. Nu e un mesaj prea popular, nu-i aşa? Pocăiţi-vă. Trebuie să vă pară rău pentru păcatele voastre. Trebuie să vă întoarceţi de la păcatele voastre. Pocăiţi-vă. Priviţi în Faptele Apostolilor, capitolul 3, versetul 19. Acesta a fost mesajul predicat de apostolii Domnului nostru, apostolii lui Hristos. Fapte 3, versetul 19: "Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele..." Acesta nu era un spectacol de divertisment organizat de ei. Era o predicare simplă, directă, fără compromisuri, adresată păcătoşilor în nevoia lor. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu. Vă spun, nu e nici un loc pentru divertisment. Nu e loc pentru el în mesajul bisericii.
În al treilea rând, în Biblie veţi vedea că nu există nici un precedent pentru divertisment în lucrarea bisericii. Nu există nici un precedent pentru aşa ceva. Nu găsim niciunde în Noul Testament că apostolii, de exemplu, s-au apucat să le facă pe plac maselor oferindu-le distracţii. Gândiţi-vă la ce-i scria Pavel lui Timotei. I-a dat oare lui Timotei exemple cum să atragă mulţimile? Şi nu numai atât, cum să le păstreze? Pentru că, vedeţi, asta e una din problemele cu care se confruntă bisericile orientate către divertisment. Mulţimile nu trebuie doar adunate, ele trebuie păstrate. Cum să le păstrezi? Seamănă într-un fel cu un drog. De aceea spun întotdeauna dependenţii de droguri, oamenii chinuiţi de narcotice: "E mult mai bine pentru copii nici măcar să nu înceapă să ia acele droguri slabe, ca marijuana sau altele, pentru că ele duc întotdeauna la ceva mai rău." Întotdeauna fac aşa. Întotdeauna ele cer o experienţă mai intensă. Întotdeauna vor avea nevoie de un drog un pic mai bun decât cel dinainte. Şi aşa ei progresează, în loc să regreseze; starea lor devine din ce în ce mai rea. Încep să folosească droguri din ce în ce mai puternice şi mai periculoase. Cred că la fel stau lucrurile cu sindromul divertismentului. Veţi descoperi că există biserici care acum 20 de ani s-au apucat de anumite lucruri. În comparaţie cu ce fac astăzi, acele lucruri par moderate, inofensive. Totul însă e relativ. Vorbim totuşi despre ceva care e nescriptural. Ele însă devin din ce în ce mai nescripturale odată cu trecerea timpului. De ce? Pentru a păstra oamenii. Marele strigăt din ziua de azi este: "Trebuie să facem ceva pentru tineri. Trebuie să avem ceva pentru tineri. Trebuie să ne păstrăm tinerii. Nu ne vom putea păstra tinerii." Cine spune asta? Cine spune că nu ne vom putea păstra tinerii? Cine spune că tinerii noştri nu vor fi mântuiţi, cu adevărat mântuiţi, născuţi din nou? Cine spune că nu vor avea o dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru sufletele oamenilor? Cine spune că o slujire continuă de predicare a lui Hristos nu va hrăni sufletele lor la fel cum hrăneşte sufletele oamenilor în vârstă? Cred că facem un mare deserviciu multora din tinerii noştri. Îi subestimăm pe mulţi dintre tinerii noştri atunci când spunem că ei au nevoie de divertisment ca să rămână în biserică. Nu există nici un precedent pentru divertisment în lucrarea bisericii din Biblie.
Observaţi slujirea lui Hristos. Examinaţi numai slujirea lui Hristos. Observaţi cât de apăsate sunt cuvintele Domnului nostru în legătură cu separarea de lume şi căile ei. Nu găsesc vorbindu-se nimic despre cum să câştigi lumea făcându-i pe plac sau despre acomodarea metodelor noastre pentru a fi pe placul celor lumeşti. Dimpotrivă, în Matei 5:13 găsim scris: "Voi sunteţi sarea pământului." Ştiţi ce face sarea când o pui pe limbă? Înţeapă. Ustură dacă ajunge în ochi, de exemplu, sau într-o tăietură, o mică zgârietură a pielii pe care ţi-ai făcut-o poate cu o lamă sau cu altceva. Vai, ce doare, ce ustură! Voi sunteţi sarea pământului. Desigur, sarea mai dă şi aromă mâncării. Există şi acest aspect al slujirii în care trebuie să fim o aromă atunci când mergem în mijlocul oamenilor. Oamenii trebuie să fie captivaţi de mărturia noastră. Sarea mai face şi altceva. Îţi provoacă setea. Şi noi trebuie, prin mărturia noastră, să-i facem pe alţii să înseteze după ceea ce avem noi. Desigur, numai Duhul Sfânt poate face acest lucru. Însă sarea, pe lângă toate acestea, mai contracarează şi putrefacţia şi murdăria. Înainte să avem frigidere, lucrurile erau împachetate în sare, pentru a contracara acţiunea bacteriilor şi a microbilor. Sarea este un conservant. La asta ne-a chemat şi pe noi Dumnezeu. Nu să ne alăturăm lumii şi căilor ei, ci să acţionăm ca un antidot, ca un antiseptic împotriva căilor lumii. Lumii nu-i place acest lucru. Isus spune că nu avem dreptul la a ne aştepta ca lumea să ne iubească. Ioan 15, versetul 19. Priviţi la acest verset: "Dacă aţi fi din lume..." Desigur, tu nu eşti din lume dacă eşti un credincios. "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea." Lumii nu-i place atunci când nu adopţi felul ei de viaţă. Ioan 15, versetul 23: "Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu." Iar apoi, dacă vă întoarceţi în acel pasaj la versetul 20, Domnul spune: "Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: 'Robul nu este mai mare decât stăpânul său.'" Isus a spus: "Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. Vă urăşte şi pe voi, pentru că v-aţi asociat cu Mine şi cu Tatăl Meu. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi." Lumea nu e prietenă cu harul, ca să ne îndrume spre Dumnezeu. Din nou, în Ioan 17, versetul 14, Domnul Isus explică acest lucru cât se poate de clar. Lumea va urî poporul lui Dumnezeu pentru poziţia acestuia, pentru că e asociat cu Hristos. "Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Observaţi asocierea cu "cuvântul". "Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Din cauză că au urmat Cuvântul, de aceea nu sunt din lume.
Care au fost metodele Domnului? Ce le-a spus ucenicilor să facă? Ei au predicat. Atunci când oamenii L-au părăsit pe Domnul din cauza lucrurilor pe care le predica, El nu a încercat să-i înlocuiască folosind metode fireşti. Ce au făcut apostolii? Cum au fost înfiinţate bisericile Noului Testament şi cum au fost zidite? Examinaţi cartea Faptele Apostolilor. Citiţi-o singuri. Gândiţi-vă la Ziua Cincizecimii. Ce s-a întâmplat atunci? Au organizat o mare sărbătoare şi au oferit premii participanţilor? Nu. Duhul Sfânt a venit după o întâlnire de rugăciune şi o predică simplă. Nu a fost nimic extraordinar, cu excepţia faptului că Duhul Sfânt a folosit acea predică, a aplicat-o inimilor care au fost convinse de păcat iar peste 3000 de suflete au fost mântuite. Aceasta e metoda apostolică. O puteţi urma şi voi. Fapte 4, versetul 29: "Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala..." Capitolul 5, versetul 42: "Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos." Capitolul 6, versetul 4: "Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului." Dar, predicatorule, asta nu e suficient de captivant. Nu e suficient de interesant. Rugăciune? Predicare? Asta a fost metoda apostolică. De fapt, ei s-au abandonat cu totul acestei metode, s-au dedicat ei. Rugăciune şi slujirea Cuvântului. Priviţi în Fapte capitolul 8. Am putea enumera multe alte exemple, dar nu vom face acest lucru. Fapte capitolul 8, versetul 4: "Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul." Sensul literal al acestei fraze este că ei mergeau peste tot bârfind Cuvântul. Au mers peste tot răspândind Evanghelia. Versetul 5. "Filip s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos." Versetul 25: "După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor." Nu au mers prin sate spunând: "Avem premii pentru voi. Veniţi şi vă vom oferi una şi alta, divertisment." Nu, ei au predicat Evanghelia. Asta au făcut ei. Au predicat Evanghelia. Atunci când Filip s-a întâlnit cu famenul etiopian, el a luat cuvântul, versetul 35 din Fapte 8, "a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus." Arătaţi-mi în slujirea apostolilor unde este divertismentul, unde sunt spectacolele, unde este muzica contemporană? Care au fost metodele speciale pe care le-au folosit ei ca să atragă tinerii, sau, până la urmă, oameni de orice vârstă? Un ultim exemplu dintre apostoli cu privire la predicarea apostolică. Îl găsim în Fapte capitolul 11. Priviţi la versetele 20 şi 21. "Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul." Sunt câteva lucruri pe care le putem spune în această privinţă. Ni se arată aici metoda folosită de ei. Care era metoda lor? Predicarea Domnului Isus, versetul 20. Mai vedem şi mesajul lor. Care era mesajul lor? Domnul Isus. Priviţi la puterea lor: "Mâna Domnului era cu ei..." Priviţi la memorialul lor: "...şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul." Vedem aici Evanghelia la lucru. În mâna Duhului Sfânt, Evanghelia lucrează. Şi ceea ce lipseşte este puterea Duhului lui Dumnezeu care să însoţească răspândirea mesajului Evangheliei. Nu avem nevoie de o metodologie mai bună. Nu avem nevoie de mai multă nebunie pentru a fi aduşi în casa Domnului. Avem nevoie de puterea Duhului lui Dumnezeu care să însoţească răspândirea mesajului Evangheliei.
Oamenii vor spune azi: "A, dar metoda asta nu funcţionează." Cine spune că nu funcţionează? Diavolul vă va spune că nu funcţionează. Predicarea funcţionează cu siguranţă atunci când este făcută în puterea Duhului Sfânt. "Mâna Domnului era cu ei..." "Şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul." Pentru asta ar trebui să ne rugăm. Nu ca Domnul să ne facă mai inventivi în gândirea noastră ca să descoperim metode de atragere a oamenilor, ci ca Duhul Sfânt să ne însoţească în mărturia pe care deja o facem, El să ne motiveze să facem lucrări mai mari pentru El în răspândirea Evangheliei. Atunci când citim despre Pavel şi Barnaba în cartea Faptelor Apostolilor, ni se spune că au întors lumea pe dos cu predicarea lor. Ştiţi ce se întâmplă acum? Lumea întoarce biserica pe dos. Asta se întâmplă. Aşa cum am spus de multe ori, dacă ai o corabie în apă, aşa e normal să fie. Dacă însă ai apa în corabie, ai o problemă. Biserica e corabia iar apa e lumea. Când aduci lumea în biserică, ai o problemă. Exact acest lucru s-a petrecut în multe locuri unde oamenii s-au lăsat înşelaţi de ceea ce eu numesc sindromul divertismentului. E un lucru remarcabil, nu-i aşa? Eu spun că este. Atunci când predica Apostolul Pavel, el niciodată nu a părut să creadă că sărmanii păcătoşi au nevoie de altceva care să-i atragă, altceva decât ce le oferea el, adică Evanghelia. Pe oriunde ajungea, se întemeiau biserici. Vreau să vă spun că el era foarte limitat în ceea ce oferea ascultătorilor regulaţi din biserica din Corint. Era foarte limitat. Vorbeam mai devreme despre servicii în care există de toate pentru toţi. În meniul bisericii lui Pavel era un singur lucru. Priviţi-l. Fapte, capitolul 18, versetul 11: "Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu." Ce vrei să spui? A folosit o singură metodă într-o perioadă de 18 luni? Aşa e. Asta a făcut. I-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu. În 1Corinteni 2, versetul 2, Pavel spune: "Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit." Eu înţeleg asta ca un mesaj despre patimile Domnului Isus Hristos şi despre persoana Domnului Isus Hristos. M-am hotărât să nu ştiu nimic altceva, în afară de Isus Hristos, şi El răstignit. Persoana şi lucrarea lui Hristos. Unde e divertismentul? Care e locul divertismentului aici? Vă spun că nu exista aşa ceva. Nu făcea parte din slujirea lui. Şi nu există nici un precedent pentru aşa ceva în toată slujirea bisericii din Biblie.
Dar, în ultimul rând, aş vrea să menţionez un lucru. Cu privire la sindromul modern al divertismentului, trebuie să îl respingem pentru că nu va exista prosperitate prin divertisment pentru membrii bisericii. Nu va exista prosperitate pentru biserică prin sindromul divertismentului. Nu numai că nu va face nici un bine păcătoşilor, nici sfinţilor nu le va face altceva decât rău. Face rău creştinilor. Să ştiţi că metodele fireşti vor produce doar fire pământească. Asta-i tot. Copacul va rodi întotdeauna după cum e firea copacului. Dacă folosiţi metode fireşti pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, acest lucru va produce fire pământească în biserică (adică falşi convertiţi şi creştini căzuţi). Asta-i tot ce va produce. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Priviţi puţin la aceste centre imense de divertisment, la aceste megabiserici din multe locuri şi spuneţi-mi câţi dintre aceştia sunt creştini serioşi. Câţi dintre ei sunt oameni care au studiat cu adevărat Cuvântul, care au o dorinţă reală să meargă înainte cu Dumnezeu şi să înveţe despre Hristos? Vreau să vă spun că nu sunt prea mulţi. Singurul lucru care-i va mântui pe păcătoşi este predicarea Evangheliei şi singurul lucru care-i va zidi pe sfinţi este predicarea Cuvântului. Oare nu asta ne spune Pavel în Efeseni 4? Păstorii şi învăţătorii ne sunt daţi pentru zidirea trupului lui Hristos, pentru zidirea sfinţilor lui Dumnezeu în cea mai sfântă credinţă a lor.
Oamenii vor spune: "Stai puţin. Am văzut o mulţime de rezultate în unele din aceste biserici. Am văzut o mulţime de rezultate." Rezultatele pot fi măsurate în funcţie de punctul tău de vedere. Oamenii îşi pun adesea ochelari roz atunci când privesc la anumite rezultate. Ei spun: "Asta s-a întâmplat, aceea s-a întâmplat şi cealaltă s-a întâmplat pentru că am folosit această metodă, acea metodă şi cealaltă metodă." Primul lucru pe care vreau să îl spun este că, deşi poate au avut succes, totuşi asta nu înseamnă că sunt un lucru bun. Asta e concluzia finală. Dumnezeu spune că ascultarea e mai bună decât jertfa.
Întotdeauna mă gândesc la Moise atunci când ajung în acest punct, pentru că, atunci când Domnul i-a spus lui Moise să meargă şi să vorbească stâncii, Moise nu L-a ascultat pe Domnul şi, într-o izbucnire de mânie şi temperament, a lovit stânca de două ori. Ce s-a întâmplat? A ieşit apă din stâncă. A fost apă din belşug pentru turme şi pentru oameni. Dacă ar fi comentat Billy Graham acest pasaj, ar fi spus vedeţi, scopul scuză mijloacele. Nu contează dacă ai cardinali romano-catolici şi arhiepiscopi în comitetul de sponsorizare al cruciadelor tale. Nu contează dacă ai apostaţi care adună oameni la întâlnirile tale, câtă vreme în cele din urmă oamenii sunt mântuiţi la predicile tale. Nu contează ce se întâmplă. Acesta e raţionamentul. Dar, desigur, atunci când privim în Biblie vedem că Dumnezeu nu gândeşte aşa. Dumnezeu i-a spus lui Moise, nu M-ai ascultat şi pentru că nu M-ai ascultat nu vei ajunge în ţara promisă. Sfârşitul poveştii. Puteţi vorbi cât vreţi despre rezultatele pe care le-a obţinut prin neascultarea sa. Dumnezeu a spus că nu e bine şi asta contează.
Însă aş vrea să mai spun ceva. Eu nu cred că folosirea metodelor fireşti are succes. Eu spun că dacă ar avea succes, ar fi totuşi un lucru greşit. Rămâne totuşi un eşec în ochii lui Dumnezeu, pentru că neascultarea înseamnă eşec. Neascultarea nu e metoda de obţinere a rezultatelor spirituale. Bătrânul Dr. Bob Jones Singer Senior obişnuia să spună: "Nu e bine niciodată să faci un lucru greşit ca să obţii o şansă de a face bine." E o afirmaţie bună. Nu e bine niciodată să faci un lucru greşit ca să obţii o şansă de a face bine. Şi, în orice caz, ştiţi cum măsoară Dumnezeu succesul. El e cel ce ţine scorul. Dumnezeu caută în noi ascultare, credincioşie. Verificaţi şi voi. Veţi descoperi cum convertiţii câştigaţi prin folosirea divertismentului sunt o mare dezamăgire. Membrii lumeşti ai bisericilor sunt nenorocirea şi năpasta multor adunări. Ce spune Dumnezeu? Ieşiţi dintre ei şi rămâneţi separat. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Şi aşa mai departe. Domnul nu are nevoie de ajutorul lumii ca să-Şi zidească biserica. Pentru că nu e deloc un ajutor real.
Sindromul divertismentului. E condamnat cu desăvârşire de Cuvântul lui Dumnezeu, de practica oamenilor lui Dumnezeu, de exemplul lor, de mesajul lor. E condamnat. În paranteză fie spus, atunci când revenim la Ioan 6 şi vedem cât de mulţi sunt cei care s-au îndepărtat de Hristos, respingându-I mesajul, trebuie să ne dăm seama că nu toţi L-au părăsit şi nu toţi I-au respins mesajul. Pentru că El a spus în Ioan 6, versetul 37: "Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară." Mulţi s-au îndepărtat de Domnul. Mulţi au fugit de o lucrare de predicare a Bibliei. Dar au fost mulţi alţii şi încă sunt mulţi alţii care au ajuns să-L cunoască pe Hristos prin predicarea Cuvântului. Dumnezeu Îşi va zidi biserica. Eu cred că Îşi va zidi biserica şi aici. Haideţi să ne păstrăm credinţa. Haideţi să nu ne gândim niciodată că am putea câştiga ceva folosind metode lumeşti, ingenioase, după părerea noastră, de zidire a casei lui Dumnezeu. Metoda nu va funcţiona. Haideţi să continuăm să ne rugăm şi să predicăm. Iar Dumnezeu va lucra.
------------------------------
În 2Timotei capitolul 4, versetele 2-4, Biblia spune: "Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţăt
ura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."
Am citit recent un articol scris de un contemporan al lui C.H. Spurgeon. Numele lui este Archibald G. Brown. Archibald Brown a fost un binecunoscut predicator şi apărător al credinţei în Anglia. El a fost unul din cei şapte bărbaţi care au semnat în 1891 o declaraţie împotriva îndepărtării de adevăr a Uniunii Baptiste din Marea Britanie. Archibald Brown a scris acum peste 100 de ani articolul la care mă refer. Am fost uimit să descopăr cât de relevant şi actual este acest articol. Nu-l voi citi în întregime, dar vreau să citesc un fragment din el. Articolul se numeşte "Misiunea diavolului de amuzament." Iată ce se spune în el:
"Vremuri diferite cer propriile lor mărturii. Străjerul care vrea să fie credincios Domnului său şi cetăţii Dumnezeului său trebuie să observe cu atenţie semnele vremurilor şi să-şi accentueze mărturia în funcţie de acestea. În ce priveşte mărturia de care este nevoie acum, există puţine semne de întrebare. În tabăra Domnului este un rău, atât de scabros, atât de neruşinat în obrăznicia lui încât e uşor de observat chiar şi de cei mai miopi spirituali. În ultimii ani s-a extins într-o măsură anormal de mare, întotdeauna spre rău. A lucrat ca drojdia până când întregul aluat a dospit. Priviţi oriunde doriţi, prezenţa lui se vede peste tot. Nu e mare diferenţă între Biserică, Capelă sau Sala de Misiune. Oricare ar fi diferenţele dintre acestea, ele seamănă izbitor de mult în ce priveşte afişele care le desfigurează panourile de anunţuri. Amuzamentul oamenilor este tema principală anunţată de fiecare. Dacă vreunul din cititorii mei se îndoieşte de aceste cuvinte, sau crede că generalizez lucrurile în mod nejustificat, îl rog să treacă prin faţa uşilor sanctuarelor din vecinătate şi să citească "anunţurile săptămânii"; sau să citească reclamele religioase din ziarele locale. Am făcut acest lucru de nenumărate ori, până când hidoasa realitate a fost dovedită din plin, aceea că "amuzamentul" înlocuieşte "predicarea Evangheliei", constituind marea atracţie. "Concert", "Divertisment", "Bazar în scop caritabil", "Conferinţă pentru fumători", "Spectacol dramatic", sunt cuvintele onorate cu cele mai mari litere şi cele mai izbitoare culori. Concertul devine rapid o parte la fel de recunoscută în viaţa bisericii ca şi întâlnirea pentru rugăciune, iar în unele locuri are deja o participare mult mai numeroasă.
"Asigurarea recreării pentru oameni" va fi privită în curând ca o parte necesară a lucrării creştine şi o obligaţie a Bisericii lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi o poruncă Divină, dacă nu se ridică vreo voce puternică împotriva acestui lucru. Nu pot spune că posed o astfel de voce, dar nutresc speranţa că voi putea trezi unele ecouri puternice. Oricum, Domnul a pus peste mine o povară în legătură cu aceste lucruri, şi Îl las pe El să dea putere mărturiei mele, sau să o lase să moară în tăcere. În orice caz, eu mi-am eliberat sufletul. Totuşi, mintea mea este convinsă că în toate părţile acestei ţări există bărbaţi şi femei credincioşi care vor vedea pericolul, îl vor deplânge şi vor susţine mărturia şi avertismentul meu.
Numai în ultimii ani a devenit "amuzamentul" o armă recunoscută în lupta noastră şi s-a dezvoltat într-o misiune. A existat un "declin" constant în această privinţă. De la "rostirea desluşită a adevărului", cum au făcut puritanii, Biserica şi-a redus treptat mărturia: a făcut cu ochiul frivolităţilor zilei, scuzându-le. Apoi le-a tolerat între graniţele ei, iar acum le-a adoptat, asigurându-le o casă sub pretextul "câştigării atenţiei maselor". Diavolul a făcut rareori un lucru mai ingenios decât atunci când a sugerat Bisericii lui Hristos că o parte a misiunii ei constă în asigurarea divertismentului pentru oameni cu scopul de a-i câştiga în rândurile ei. Natura umană care zace în fiecare inimă a muşcat momeala. Aici, acum, avem posibilitatea să satisfacem firea pământească păstrându-ne o conştiinţă confortabilă. Ne putem face pe plac pentru a face bine altora. Vechea şi aspra cruce poate fi schimbată pentru un "costum", iar schimbul poate fi făcut cu scopul binevoitor al înălţării sufleteşti a oamenilor.
Toate aceste lucruri sunt îngrozitor de triste, cu atât mai mult cu cât suflete cu adevărat preţioase sunt duse în rătăcire sub pretextul înşelător că aceasta e o formă a lucrării creştine. Ele uită că un înger aparent minunat poate fi chiar diavolul în persoană, 'căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină' (2Cor. 11:14)."
Mai sunt multe pasaje pe care le-aş putea cita din acest articol, dar asta a fost reacţia mea la citirea acestor cuvinte. Evident, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Da, e adevărat că păcatul devine tot mai tehnologizat şi mai sofisticat odată cu trecerea timpului, dar e acelaşi vechi păcat. Natura umană e aceeaşi în fiecare secol. Stricăciunea adoptă o ţinută modernă, dar totuşi rămâne aceeaşi nelegiuire. Deoarece biblia ne spune că nu este nimic nou sub soare. La fel cum recunoştea acum 100 de ani Archibald Brown în Londra, Anglia, există un rău care afectează tabăra Domnului şi astăzi în America, la fel ca în Anglia; ceea ce Brown numea "misiunea diavolului de amuzament", eu numesc acum "sindromul divertismentului". Sindromul divertismentului.
Aţi putea spune că predic pentru cor, pentru că voi toţi sunteţi de acord cu ce spun, credeţi că ce spun e adevărat. Însă amintiţi-vă ce le spunea Petru celor cărora le scria în 2Petru capitolul 1 versetul 12. Ascultaţi: "De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi, şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi." Deci, spune el, chiar dacă ştiţi deja aceste lucruri şi sunteţi de acord cu ele, totuşi, vreau să vă spun că e datoria mea în faţa lui Dumnezeu, atât timp cât mai sunt în acest cort pământesc, să vă trezesc aducându-vă aminte de ele. Deşi cunoaşteţi aceste lucruri, deşi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi, cu toate acestea e important ca eu să vi le amintesc. E bine şi pentru noi să ne amintim ce se întâmplă în multe locuri în această seară. Astăzi e vremea bisericii "prietenoase cu vizitatorul". E ziua religiei "sensibile faţă de cei ce-L caută pe Dumnezeu". E vremea serviciului de închinare cu "de toate pentru toţi". Ce vreau să spun prin asta? Ei bine, există câte ceva pentru fiecare. Există câte ceva care să satisfacă gusturile fiecăruia. Veniţi la noi şi veţi găsi în biserica noastră ceva care să vă capteze interesul. Ideea multor oameni, şi aici îi includ şi pe predicatori, este să dăm oamenilor ceea ce vor în loc de ceea ce au nevoie.
Priviţi la textul nostru şi îl veţi vedea pe Apostolul Pavel vorbind profetic lui Timotei. Pavel urma să moară ca martir, era gata să părăsească scena. Slujirea lui pe acest pământ era pe sfârşite. Acum transmitea făclia celui ce venea după el. Dădea ştafeta următorului predicator. El spune, Timotee, iată ce vreau să faci, şi vreau să ştii că te însărcinez cu această responsabilitate înaintea lui Dumnezeu şi înaintea Domnului Isus Hristos, care are să judece toţi oamenii. Acestea sunt cuvinte solemne. Versetul 1: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa..." Deci, în lumina judecăţii, îţi spun aceste cuvinte, Timotee, "Propovăduieşte Cuvântul. Propovăduieşte Cuvântul." Şi fă-o într-un fel anume: "mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă..."
În acest caz, dacă Timotei le-ar fi dat oamenilor ce ar fi vrut aceştia, nu le-ar fi propovăduit Cuvântul. Pentru că nu asta doreau ei. Nu vroiau acest fel de slujire. Ei vroiau altceva. Vroiau jocuri şi jucării. De fapt, Pavel spune în versetul 4: "Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite." Vor asculta mai degrabă basme decât propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Vedem astăzi spectacolul asigurat de unele biserici care mulţumesc masele oferindu-le, de exemplu, fotbal pe un ecran imens în "duminica finalei". Ideea e, dacă nu-i poţi învinge, alătură-te lor. Biserica nu poate face concurenţă mingii de fotbal şi atunci o aduce în biserică. În pauza meciului dă-le un fel de mesaj religios de la un anumit jucător. Ca să-l citez din nou pe Brown: "Misiunea amuzamentului este anticamera diavolului spre lume. Pretinzând că vrem să câştigăm lumea, transformăm grădina Domnului într-un parc public de distracţie..."
Observaţi din nou cuvintele lui Pavel către Timotei. Vreau să vă atrag atenţia în special asupra cuvintelor din versetele 3 şi 4: "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."
Sindromul divertismentului. Ce să credem despre el? Sunt patru lucruri pe care vreau să le spun cu privire la sindromul divertismentului. Referitor la divertisment ca mijloc de atragere a oamenilor în biserică. Mai întâi de toate, nu se prevede acest lucru în mandatul bisericii. Daţi-mi voie să repet. În mandatul bisericii nu se face nici o referire la oferirea de divertisment. Care e mandatul bisericii? Haideţi să ne întoarcem la cuvintele lui Isus din Marcu, capitolul 16, versetul 15. Dacă sunteţi mântuiţi de ceva timp, cunoaşteţi foarte bine aceste cuvinte. "Apoi le-a zis: 'Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.'" Acesta e mandatul bisericii. Acestea sunt ordinele de marş ale bisericii. Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură. Pavel îi spune acelaşi lucru lui Timotei prin cuvintele: "propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." Iar dacă priviţi la versetul 5 din 2Timotei 4, el spune: "Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist..." Evanghelia este vestea bună. Fă lucrul unui evanghelist. "...şi împlineşte-ţi bine slujba."
Unde găsim în Scriptură porunca pentru biserică să asigure divertisment, să ofere amuzament pentru oamenii care nu au poftă să audă predicarea simplă a Evangheliei? Unde spune Biblia că trebuie să asigurăm aceste lucruri? Vreau să observaţi împreună cu mine în Efeseni capitolul 4 darurile pe care Hristos le-a dat bisericii Sale. Efeseni 4, versetul 8 spune: "De aceea este zis: 'S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.'" Urmează apoi o paranteză de la versetul 9 până la versetul 10, apoi versetul 11 reia ideea: "Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti...pe alţii, păstori şi învăţători..." Pentru ce sunt aceştia? Aceste daruri - la ce folosesc? Versetul 12: "...pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea (edificarea, clădirea) trupului lui Hristos..."
Unde găsim în această listă pe cei ce asigură divertismentul? Unde sunt artiştii pe care i-a dat Domnul bisericii? Unde sunt comedianţii? Unde sunt clovnii? Poate vi se pare amuzant că menţionez clovnii, dar, credeţi-mă, cunosc biserici care au angajat clovni pentru serviciile de închinare. Oameni îmbrăcaţi ca clovni. Ei nu ştiu cât de clovni sunt şi fără acele costume. Trist, nu-i aşa? Unde citim în Biblie că, dacă propovăduirea nu atrage oamenii, trebuie să încercăm să fim inventivi, trebuie să ne diversificăm şi să încercăm să-i atragem prin alte mijloace? Unde găsim asta în Scriptură?
Haideţi să vedem ce spune Biblia. Profetul din Vechiul Testament cunoscut ca profetul evanghelic, Isaia, în capitolul 55 versetul 11 consemnează aceste cuvinte ale Domnului: "tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face (Cine? Cuvântul care iese din gura Lui) voia Mea şi va împlini planurile Mele." Aceasta este în acelaşi timp o declaraţie dar şi o promisiune. Dumnezeu va binecuvânta proclamarea cu credincioşie a Cuvântului Său. Veniţi acum în Noul Testament, la cartea Romani, capitolul 1, versetul 16. Apostolul Pavel ne vorbeşte: "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului." Este puterea lui Dumnezeu. Ştiţi că pentru "putere" este folosit cuvântul "dunamis"? Sună la fel ca "dinamită", nu-i aşa? Din acest cuvânt avem noi cuvântul "dinamită". Este puterea explozivă a lui Dumnezeu pentru mântuire. Cine este? Evanghelia lui Hristos. Pavel spune: "Mie nu mi-e ruşine de ea." Mai mult, scriindu-le corintenilor, în 1Corinteni capitolul 1 versetul 21... Fiindcă veni vorba, nu trebuie să uităm nici cuvintele versetului 18: "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării..." Oamenii despre care ştiţi că nu sunt mântuiţi nu vor să audă Evanghelia. Nu vor să-şi plece urechea la ascultarea Evangheliei până când Dumnezeu nu le-o apleacă. Pentru ei este o nebunie. Acum versetul 21: "Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii." Nu propovăduirea nebuniei ci nebunia propovăduirii. Ceea ce este considerat drept nebunie de către lume. Ce se spune despre ea? Dumnezeu a găsit cu cale să se folosească de ea. Dacă Dumnezeu s-a folosit de ea, şi noi ar trebui să facem la fel. Sindromul divertismentului este străin Marii Însărcinări.
Studiem Fericirile în dimineaţa Zilei Domnului iar următoarea Fericire pe care trebuie să o studiem este şi ultima. Matei capitolul 5, versetele 10, 11 şi 12: "Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi." Dacă sunteţi persecutaţi din pricina neprihănirii, atunci sunteţi într-o companie selectă. Pentru că poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor a avut parte de acelaşi tratament din partea lumii. Profeţii n-au încercat să placă oamenilor. Ei nu au încercat să-i amuze. De fapt, oamenii nu s-au amuzat deloc iar pe unii profeţi i-au omorât din cauza cuvintelor pe care le predicau. Domnul le spune ucenicilor că vor păţi acelaşi lucru. E un adevăr acela că evanghelia amuzamentului nu are rol de martir. Distrarea păcătoşilor nu face parte, nu face deloc parte din sarcinile bisericii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că trebuie să predicăm Evanghelia. Nu se face nici o referire la sindromul divertismentului în mandatul bisericii.
În al doilea rând, vreau să observaţi că nu este loc pentru divertisment în mesajul bisericii. Spunea cineva pe bună dreptate: "Crucea, suferinţa şi sângele nu sunt deloc amuzante sau distractive." Nu e nimic distractiv în legătură cu răstignirea. Nu e nimic amuzant în aceasta, nici măcar un pic. Evanghelia lui Hristos e un lucru serios. Doctrina iadului nu e amuzantă. Judecata lui Dumnezeu nu e amuzantă. Răstignirea lui Hristos nu e ceva care să ne amuze sau să ne distreze. N-am auzit deja că Marea Însărcinare a bisericii este să meargă în toată lumea şi să predice Evanghelia? Acesta e mesajul nostru. Acesta e mesajul nostru. Priviţi din nou cu mare atenţie la însărcinarea pe care i-o dă Pavel lui Timotei. 2Timotei 4, primele două versete: "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu..." Îl iau pe Dumnezeu ca martor. "...şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii..." Facem acest lucru în lumina Zilei Judecăţii. "...propovăduieşte Cuvântul..." El n-a spus: Predică despre Cuvânt. El n-a spus: Adaugă un mic epilog de 10 minute la sfârşitul serviciului după ce ai terminat cu toată distracţia. El spune: "Propovăduieşte Cuvântul." Aceasta e sarcina noastră principală. "Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp..." Nu contează dacă te ascultă o mulţime sau sunt doar câţiva. Tu trebuie să predici Cuvântul. Nu contează dacă ai chef sau nu, tu trebuie să predici Cuvântul. La timp şi ne la timp, atunci când crezi că ai predicat minunat sau atunci când crezi că ai predicat îngrozitor, tu trebuie să predici Cuvântul. Observaţi următoarele cuvinte la sfârşitul versetului 2: "...mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." Un predicator mărunt din Carolina de Sud îmi spunea cândva, pe vremea când eram tânăr şi începusem să predic: "Fiule, dacă asculţi de 2Timotei 4 versetul 2, vei descoperi că două părţi din acel verset provoacă necazuri în biserică. Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." El spunea că primele două din listă îţi vor provoca necazuri. Mustră. Ceartă. Însă şi aceste lucruri fac parte din mesajul bisericii. Observaţi versetul 2. Nu spune: caută să fii pe placul lumii. Se spune să propovăduieşti cuvântul. Propovăduieşte cuvântul. Când propovăduieşti cuvântul acest lucru nu place lumii. Nu e nici o îndoială în această privinţă. Acesta e mesajul nostru. Propovăduieşte cuvântul. Biblia. Întreaga Biblie.
Priviţi contextul. Veţi vedea cât de importantă a fost Biblia în viaţa lui Timotei. Întoarceţi-vă la capitolul 3 şi veţi vedea cum în versetul 14 Pavel îl îndeamnă: "Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat..." De la cine le-a învăţat? Le-a învăţat de la mama sa şi de la bunica sa. Dacă vă uitaţi în capitolul 1 din 2Timotei, în versetul 5 el spune: "Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută..." Asta înseamnă o credinţă reală. "...care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine." Deci Timotei a învăţat mult de la bunica lui evlavioasă. A învăţat mult şi de la mama lui evlavioasă. Cred că a învăţat mult şi de la modelul lui de evlavie, Apostolul Pavel. Iar acesta îi spune: "Nu vreau să uiţi ce ai învăţat." În versetul 15 din capitolul 3: "Din pruncie..." Din primele tale zile. "...cunoşti Sfintele Scripturi..." E un titlu minunat pentru Biblie, "Sfintele Scripturi." Scrierile sfinte. "...care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus." Şi continuă: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu..." Cuvântul din greacă folosit aici înseamnă literalmente "Dumnezeu a suflat cuvintele." Inspiraţie. Cuvântul inspirat. Cuvintele pe care Dumnezeu le-a suflat. El mai spune că întreaga Scriptură este "de folos ca să înveţe..." Să-i înveţe pe oameni. "...să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit..." Cuvântul înseamnă literalmente să fie complet matur. Să fie desăvârşit şi bine format în slujire. "...şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." În alte cuvinte, Timotei, dacă rămâi strâns legat de Biblie, vei avea toate uneltele necesare ca să îndeplineşti lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Propovăduieşte Cuvântul. Nu există loc pentru divertisment în acest mesaj.
Ştiu că se argumentează: "Păi, ştii, nu vor veni prea mulţi oameni doar ca să audă predicându-se din Biblie. Nu-i vom atrage pe oameni doar cu asta." Ei bine, ştim deja că acest lucru e adevărat. Cel puţin eu ştiu deja că e adevărat. Sper că şi voi o ştiţi deja pentru că Biblia ne învaţă acest lucru. Unde vorbeşte Biblia despre asta? Chiar aici, în 2Timotei 4, versetele 3 şi 4. Nu ne spune oare chiar acest lucru? Propovăduieşte Cuvântul. "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă..." Sunt oameni care nu vor veni să asculte predicarea Cuvântului. Nu îl suportă. Nu vor să aibă de-a face cu el. Nu vor să îl audă. Ce vor ei să audă? Vor să audă basme. "...va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă..." Şi vreau să vă spun că ei fac asta intenţionat. O fac intenţionat. Nu vor să asculte. Nu vor să audă predicarea lui Hristos. Nu vom atrage oamenii doar prin predicare dacă Dumnezeu, în îndurarea Lui, nu se foloseşte de predicare ca să-i atragă, să le aplece urechea către predicare şi să le dea o inimă deschisă pentru predicare.
Dar nu trebuie să ne oprim doar la 2Timotei 4. Ar trebui să ne întoarcem la Evanghelia după Ioan, capitolul 6. Observaţi cu atenţie cum contextul de aici este lucrarea de predicare a Domnului nostru Isus Hristos. El a spus o mulţime de lucruri în Ioan capitolul 6. Lucruri care n-au fost pe placul multora. Priviţi împreună cu mine în Ioan, capitolul 6, versetul 64: "'Dar sunt unii din voi care nu cred.' Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă. Şi a adăugat: 'Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.'" Observaţi acum cu mare atenţie versetul 66: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El." Să ne oprim puţin aici. Daţi-mi voie să vă spun ceva. Părăsirea slujirii biblice nu e un lucru nou. Nu e nimic nou. Pentru că s-a întâmplat chiar aici. De fapt, mai devreme în capitolul 6 din Ioan veţi vedea cum nu au fost de acord cu ce predica Isus în versetul 59. "Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui..." (Ar trebui să înţelegem că aceştia nu erau oameni mântuiţi cu adevărat. Îl urmau pe Hristos doar în aparenţă, cu numele.) "...după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?"" Desigur, Domnul ştia că s-au simţit ofensaţi, pentru că versetul 61 consemnează: "Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: 'Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?'" Nu vă place? Nu vă place acest fel de predicare? Nu vă place această slujire? Versetul 66 ne spune: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El." Au părăsit lucrarea. Era o lucrare credincioasă. Era o lucrare de predicare a Bibliei. Dar ei au părăsit-o. Ce a spus Domnul? "Repede, Petre, fugi după oamenii aceştia şi spune-le că de-acum înainte nu vom mai predica astfel de mesaje. Vă vom oferi o slujire mai distractivă. Ştiu că nu vă place să auziţi predicându-se Cuvântul, de aceea de-acum vom schimba şi asta. Vom face predica mai prietenoasă pentru voi. Vom face lucrurile în aşa fel încât să vă simţiţi mai confortabil atunci când veniţi la aceste sesiuni de predicare. De fapt, nici nu o să mai avem predici, pentru că e clar că nu vă plac. Deci renunţăm la ele şi o să avem altceva." Nu, nu asta a făcut Domnul. Versetul 67: "Atunci Isus a zis celor doisprezece: 'Voi nu vreţi să vă duceţi?'" "Plecaţi şi voi? Pentru că Eu n-am de gând să-Mi schimb mesajul. Voi continua să declar adevărul." Daţi-mi voie să vă spun, prieteni, sarcina bisericii nu e să distreze pe nimeni. E să predice Cuvântul. Iar asta include şi mustrare, certare şi îndemn.
Cum şi-a făcut Domnul lucrarea? Care era mesajul Lui? Care a fost primul mesaj pe care l-a predicat Isus? Citim despre asta în Matei 4, versetul 17. Ascultaţi: "De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască..." Aici începe deci lucrarea Lui de predicare. A început să predice: "şi să zică: 'Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.'" Pocăiţi-vă. Nu e un mesaj prea popular, nu-i aşa? Pocăiţi-vă. Trebuie să vă pară rău pentru păcatele voastre. Trebuie să vă întoarceţi de la păcatele voastre. Pocăiţi-vă. Priviţi în Faptele Apostolilor, capitolul 3, versetul 19. Acesta a fost mesajul predicat de apostolii Domnului nostru, apostolii lui Hristos. Fapte 3, versetul 19: "Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele..." Acesta nu era un spectacol de divertisment organizat de ei. Era o predicare simplă, directă, fără compromisuri, adresată păcătoşilor în nevoia lor. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu. Vă spun, nu e nici un loc pentru divertisment. Nu e loc pentru el în mesajul bisericii.
În al treilea rând, în Biblie veţi vedea că nu există nici un precedent pentru divertisment în lucrarea bisericii. Nu există nici un precedent pentru aşa ceva. Nu găsim niciunde în Noul Testament că apostolii, de exemplu, s-au apucat să le facă pe plac maselor oferindu-le distracţii. Gândiţi-vă la ce-i scria Pavel lui Timotei. I-a dat oare lui Timotei exemple cum să atragă mulţimile? Şi nu numai atât, cum să le păstreze? Pentru că, vedeţi, asta e una din problemele cu care se confruntă bisericile orientate către divertisment. Mulţimile nu trebuie doar adunate, ele trebuie păstrate. Cum să le păstrezi? Seamănă într-un fel cu un drog. De aceea spun întotdeauna dependenţii de droguri, oamenii chinuiţi de narcotice: "E mult mai bine pentru copii nici măcar să nu înceapă să ia acele droguri slabe, ca marijuana sau altele, pentru că ele duc întotdeauna la ceva mai rău." Întotdeauna fac aşa. Întotdeauna ele cer o experienţă mai intensă. Întotdeauna vor avea nevoie de un drog un pic mai bun decât cel dinainte. Şi aşa ei progresează, în loc să regreseze; starea lor devine din ce în ce mai rea. Încep să folosească droguri din ce în ce mai puternice şi mai periculoase. Cred că la fel stau lucrurile cu sindromul divertismentului. Veţi descoperi că există biserici care acum 20 de ani s-au apucat de anumite lucruri. În comparaţie cu ce fac astăzi, acele lucruri par moderate, inofensive. Totul însă e relativ. Vorbim totuşi despre ceva care e nescriptural. Ele însă devin din ce în ce mai nescripturale odată cu trecerea timpului. De ce? Pentru a păstra oamenii. Marele strigăt din ziua de azi este: "Trebuie să facem ceva pentru tineri. Trebuie să avem ceva pentru tineri. Trebuie să ne păstrăm tinerii. Nu ne vom putea păstra tinerii." Cine spune asta? Cine spune că nu ne vom putea păstra tinerii? Cine spune că tinerii noştri nu vor fi mântuiţi, cu adevărat mântuiţi, născuţi din nou? Cine spune că nu vor avea o dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru sufletele oamenilor? Cine spune că o slujire continuă de predicare a lui Hristos nu va hrăni sufletele lor la fel cum hrăneşte sufletele oamenilor în vârstă? Cred că facem un mare deserviciu multora din tinerii noştri. Îi subestimăm pe mulţi dintre tinerii noştri atunci când spunem că ei au nevoie de divertisment ca să rămână în biserică. Nu există nici un precedent pentru divertisment în lucrarea bisericii din Biblie.
Observaţi slujirea lui Hristos. Examinaţi numai slujirea lui Hristos. Observaţi cât de apăsate sunt cuvintele Domnului nostru în legătură cu separarea de lume şi căile ei. Nu găsesc vorbindu-se nimic despre cum să câştigi lumea făcându-i pe plac sau despre acomodarea metodelor noastre pentru a fi pe placul celor lumeşti. Dimpotrivă, în Matei 5:13 găsim scris: "Voi sunteţi sarea pământului." Ştiţi ce face sarea când o pui pe limbă? Înţeapă. Ustură dacă ajunge în ochi, de exemplu, sau într-o tăietură, o mică zgârietură a pielii pe care ţi-ai făcut-o poate cu o lamă sau cu altceva. Vai, ce doare, ce ustură! Voi sunteţi sarea pământului. Desigur, sarea mai dă şi aromă mâncării. Există şi acest aspect al slujirii în care trebuie să fim o aromă atunci când mergem în mijlocul oamenilor. Oamenii trebuie să fie captivaţi de mărturia noastră. Sarea mai face şi altceva. Îţi provoacă setea. Şi noi trebuie, prin mărturia noastră, să-i facem pe alţii să înseteze după ceea ce avem noi. Desigur, numai Duhul Sfânt poate face acest lucru. Însă sarea, pe lângă toate acestea, mai contracarează şi putrefacţia şi murdăria. Înainte să avem frigidere, lucrurile erau împachetate în sare, pentru a contracara acţiunea bacteriilor şi a microbilor. Sarea este un conservant. La asta ne-a chemat şi pe noi Dumnezeu. Nu să ne alăturăm lumii şi căilor ei, ci să acţionăm ca un antidot, ca un antiseptic împotriva căilor lumii. Lumii nu-i place acest lucru. Isus spune că nu avem dreptul la a ne aştepta ca lumea să ne iubească. Ioan 15, versetul 19. Priviţi la acest verset: "Dacă aţi fi din lume..." Desigur, tu nu eşti din lume dacă eşti un credincios. "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea." Lumii nu-i place atunci când nu adopţi felul ei de viaţă. Ioan 15, versetul 23: "Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu." Iar apoi, dacă vă întoarceţi în acel pasaj la versetul 20, Domnul spune: "Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: 'Robul nu este mai mare decât stăpânul său.'" Isus a spus: "Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. Vă urăşte şi pe voi, pentru că v-aţi asociat cu Mine şi cu Tatăl Meu. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi." Lumea nu e prietenă cu harul, ca să ne îndrume spre Dumnezeu. Din nou, în Ioan 17, versetul 14, Domnul Isus explică acest lucru cât se poate de clar. Lumea va urî poporul lui Dumnezeu pentru poziţia acestuia, pentru că e asociat cu Hristos. "Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Observaţi asocierea cu "cuvântul". "Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Din cauză că au urmat Cuvântul, de aceea nu sunt din lume.
Care au fost metodele Domnului? Ce le-a spus ucenicilor să facă? Ei au predicat. Atunci când oamenii L-au părăsit pe Domnul din cauza lucrurilor pe care le predica, El nu a încercat să-i înlocuiască folosind metode fireşti. Ce au făcut apostolii? Cum au fost înfiinţate bisericile Noului Testament şi cum au fost zidite? Examinaţi cartea Faptele Apostolilor. Citiţi-o singuri. Gândiţi-vă la Ziua Cincizecimii. Ce s-a întâmplat atunci? Au organizat o mare sărbătoare şi au oferit premii participanţilor? Nu. Duhul Sfânt a venit după o întâlnire de rugăciune şi o predică simplă. Nu a fost nimic extraordinar, cu excepţia faptului că Duhul Sfânt a folosit acea predică, a aplicat-o inimilor care au fost convinse de păcat iar peste 3000 de suflete au fost mântuite. Aceasta e metoda apostolică. O puteţi urma şi voi. Fapte 4, versetul 29: "Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala..." Capitolul 5, versetul 42: "Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos." Capitolul 6, versetul 4: "Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului." Dar, predicatorule, asta nu e suficient de captivant. Nu e suficient de interesant. Rugăciune? Predicare? Asta a fost metoda apostolică. De fapt, ei s-au abandonat cu totul acestei metode, s-au dedicat ei. Rugăciune şi slujirea Cuvântului. Priviţi în Fapte capitolul 8. Am putea enumera multe alte exemple, dar nu vom face acest lucru. Fapte capitolul 8, versetul 4: "Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul." Sensul literal al acestei fraze este că ei mergeau peste tot bârfind Cuvântul. Au mers peste tot răspândind Evanghelia. Versetul 5. "Filip s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos." Versetul 25: "După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor." Nu au mers prin sate spunând: "Avem premii pentru voi. Veniţi şi vă vom oferi una şi alta, divertisment." Nu, ei au predicat Evanghelia. Asta au făcut ei. Au predicat Evanghelia. Atunci când Filip s-a întâlnit cu famenul etiopian, el a luat cuvântul, versetul 35 din Fapte 8, "a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus." Arătaţi-mi în slujirea apostolilor unde este divertismentul, unde sunt spectacolele, unde este muzica contemporană? Care au fost metodele speciale pe care le-au folosit ei ca să atragă tinerii, sau, până la urmă, oameni de orice vârstă? Un ultim exemplu dintre apostoli cu privire la predicarea apostolică. Îl găsim în Fapte capitolul 11. Priviţi la versetele 20 şi 21. "Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul." Sunt câteva lucruri pe care le putem spune în această privinţă. Ni se arată aici metoda folosită de ei. Care era metoda lor? Predicarea Domnului Isus, versetul 20. Mai vedem şi mesajul lor. Care era mesajul lor? Domnul Isus. Priviţi la puterea lor: "Mâna Domnului era cu ei..." Priviţi la memorialul lor: "...şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul." Vedem aici Evanghelia la lucru. În mâna Duhului Sfânt, Evanghelia lucrează. Şi ceea ce lipseşte este puterea Duhului lui Dumnezeu care să însoţească răspândirea mesajului Evangheliei. Nu avem nevoie de o metodologie mai bună. Nu avem nevoie de mai multă nebunie pentru a fi aduşi în casa Domnului. Avem nevoie de puterea Duhului lui Dumnezeu care să însoţească răspândirea mesajului Evangheliei.
Oamenii vor spune azi: "A, dar metoda asta nu funcţionează." Cine spune că nu funcţionează? Diavolul vă va spune că nu funcţionează. Predicarea funcţionează cu siguranţă atunci când este făcută în puterea Duhului Sfânt. "Mâna Domnului era cu ei..." "Şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul." Pentru asta ar trebui să ne rugăm. Nu ca Domnul să ne facă mai inventivi în gândirea noastră ca să descoperim metode de atragere a oamenilor, ci ca Duhul Sfânt să ne însoţească în mărturia pe care deja o facem, El să ne motiveze să facem lucrări mai mari pentru El în răspândirea Evangheliei. Atunci când citim despre Pavel şi Barnaba în cartea Faptelor Apostolilor, ni se spune că au întors lumea pe dos cu predicarea lor. Ştiţi ce se întâmplă acum? Lumea întoarce biserica pe dos. Asta se întâmplă. Aşa cum am spus de multe ori, dacă ai o corabie în apă, aşa e normal să fie. Dacă însă ai apa în corabie, ai o problemă. Biserica e corabia iar apa e lumea. Când aduci lumea în biserică, ai o problemă. Exact acest lucru s-a petrecut în multe locuri unde oamenii s-au lăsat înşelaţi de ceea ce eu numesc sindromul divertismentului. E un lucru remarcabil, nu-i aşa? Eu spun că este. Atunci când predica Apostolul Pavel, el niciodată nu a părut să creadă că sărmanii păcătoşi au nevoie de altceva care să-i atragă, altceva decât ce le oferea el, adică Evanghelia. Pe oriunde ajungea, se întemeiau biserici. Vreau să vă spun că el era foarte limitat în ceea ce oferea ascultătorilor regulaţi din biserica din Corint. Era foarte limitat. Vorbeam mai devreme despre servicii în care există de toate pentru toţi. În meniul bisericii lui Pavel era un singur lucru. Priviţi-l. Fapte, capitolul 18, versetul 11: "Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu." Ce vrei să spui? A folosit o singură metodă într-o perioadă de 18 luni? Aşa e. Asta a făcut. I-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu. În 1Corinteni 2, versetul 2, Pavel spune: "Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit." Eu înţeleg asta ca un mesaj despre patimile Domnului Isus Hristos şi despre persoana Domnului Isus Hristos. M-am hotărât să nu ştiu nimic altceva, în afară de Isus Hristos, şi El răstignit. Persoana şi lucrarea lui Hristos. Unde e divertismentul? Care e locul divertismentului aici? Vă spun că nu exista aşa ceva. Nu făcea parte din slujirea lui. Şi nu există nici un precedent pentru aşa ceva în toată slujirea bisericii din Biblie.
Dar, în ultimul rând, aş vrea să menţionez un lucru. Cu privire la sindromul modern al divertismentului, trebuie să îl respingem pentru că nu va exista prosperitate prin divertisment pentru membrii bisericii. Nu va exista prosperitate pentru biserică prin sindromul divertismentului. Nu numai că nu va face nici un bine păcătoşilor, nici sfinţilor nu le va face altceva decât rău. Face rău creştinilor. Să ştiţi că metodele fireşti vor produce doar fire pământească. Asta-i tot. Copacul va rodi întotdeauna după cum e firea copacului. Dacă folosiţi metode fireşti pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, acest lucru va produce fire pământească în biserică (adică falşi convertiţi şi creştini căzuţi). Asta-i tot ce va produce. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Priviţi puţin la aceste centre imense de divertisment, la aceste megabiserici din multe locuri şi spuneţi-mi câţi dintre aceştia sunt creştini serioşi. Câţi dintre ei sunt oameni care au studiat cu adevărat Cuvântul, care au o dorinţă reală să meargă înainte cu Dumnezeu şi să înveţe despre Hristos? Vreau să vă spun că nu sunt prea mulţi. Singurul lucru care-i va mântui pe păcătoşi este predicarea Evangheliei şi singurul lucru care-i va zidi pe sfinţi este predicarea Cuvântului. Oare nu asta ne spune Pavel în Efeseni 4? Păstorii şi învăţătorii ne sunt daţi pentru zidirea trupului lui Hristos, pentru zidirea sfinţilor lui Dumnezeu în cea mai sfântă credinţă a lor.
Oamenii vor spune: "Stai puţin. Am văzut o mulţime de rezultate în unele din aceste biserici. Am văzut o mulţime de rezultate." Rezultatele pot fi măsurate în funcţie de punctul tău de vedere. Oamenii îşi pun adesea ochelari roz atunci când privesc la anumite rezultate. Ei spun: "Asta s-a întâmplat, aceea s-a întâmplat şi cealaltă s-a întâmplat pentru că am folosit această metodă, acea metodă şi cealaltă metodă." Primul lucru pe care vreau să îl spun este că, deşi poate au avut succes, totuşi asta nu înseamnă că sunt un lucru bun. Asta e concluzia finală. Dumnezeu spune că ascultarea e mai bună decât jertfa.
Întotdeauna mă gândesc la Moise atunci când ajung în acest punct, pentru că, atunci când Domnul i-a spus lui Moise să meargă şi să vorbească stâncii, Moise nu L-a ascultat pe Domnul şi, într-o izbucnire de mânie şi temperament, a lovit stânca de două ori. Ce s-a întâmplat? A ieşit apă din stâncă. A fost apă din belşug pentru turme şi pentru oameni. Dacă ar fi comentat Billy Graham acest pasaj, ar fi spus vedeţi, scopul scuză mijloacele. Nu contează dacă ai cardinali romano-catolici şi arhiepiscopi în comitetul de sponsorizare al cruciadelor tale. Nu contează dacă ai apostaţi care adună oameni la întâlnirile tale, câtă vreme în cele din urmă oamenii sunt mântuiţi la predicile tale. Nu contează ce se întâmplă. Acesta e raţionamentul. Dar, desigur, atunci când privim în Biblie vedem că Dumnezeu nu gândeşte aşa. Dumnezeu i-a spus lui Moise, nu M-ai ascultat şi pentru că nu M-ai ascultat nu vei ajunge în ţara promisă. Sfârşitul poveştii. Puteţi vorbi cât vreţi despre rezultatele pe care le-a obţinut prin neascultarea sa. Dumnezeu a spus că nu e bine şi asta contează.
Însă aş vrea să mai spun ceva. Eu nu cred că folosirea metodelor fireşti are succes. Eu spun că dacă ar avea succes, ar fi totuşi un lucru greşit. Rămâne totuşi un eşec în ochii lui Dumnezeu, pentru că neascultarea înseamnă eşec. Neascultarea nu e metoda de obţinere a rezultatelor spirituale. Bătrânul Dr. Bob Jones Singer Senior obişnuia să spună: "Nu e bine niciodată să faci un lucru greşit ca să obţii o şansă de a face bine." E o afirmaţie bună. Nu e bine niciodată să faci un lucru greşit ca să obţii o şansă de a face bine. Şi, în orice caz, ştiţi cum măsoară Dumnezeu succesul. El e cel ce ţine scorul. Dumnezeu caută în noi ascultare, credincioşie. Verificaţi şi voi. Veţi descoperi cum convertiţii câştigaţi prin folosirea divertismentului sunt o mare dezamăgire. Membrii lumeşti ai bisericilor sunt nenorocirea şi năpasta multor adunări. Ce spune Dumnezeu? Ieşiţi dintre ei şi rămâneţi separat. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Şi aşa mai departe. Domnul nu are nevoie de ajutorul lumii ca să-Şi zidească biserica. Pentru că nu e deloc un ajutor real.
Sindromul divertismentului. E condamnat cu desăvârşire de Cuvântul lui Dumnezeu, de practica oamenilor lui Dumnezeu, de exemplul lor, de mesajul lor. E condamnat. În paranteză fie spus, atunci când revenim la Ioan 6 şi vedem cât de mulţi sunt cei care s-au îndepărtat de Hristos, respingându-I mesajul, trebuie să ne dăm seama că nu toţi L-au părăsit şi nu toţi I-au respins mesajul. Pentru că El a spus în Ioan 6, versetul 37: "Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară." Mulţi s-au îndepărtat de Domnul. Mulţi au fugit de o lucrare de predicare a Bibliei. Dar au fost mulţi alţii şi încă sunt mulţi alţii care au ajuns să-L cunoască pe Hristos prin predicarea Cuvântului. Dumnezeu Îşi va zidi biserica. Eu cred că Îşi va zidi biserica şi aici. Haideţi să ne păstrăm credinţa. Haideţi să nu ne gândim niciodată că am putea câştiga ceva folosind metode lumeşti, ingenioase, după părerea noastră, de zidire a casei lui Dumnezeu. Metoda nu va funcţiona. Haideţi să continuăm să ne rugăm şi să predicăm. Iar Dumnezeu va lucra.
Tradus de Florin Vidu
Nimeni nu pare aşa de cumsecade ca pungaşul iscusit. Dacă vezi un om care pune multă religie la vitrină, să ştii că are puţină în magazie. Nu alege prietenul după înfăţişarea lui, căci ghetele frumoase adeseori strâng. Nu iubi măgulirile şi nu te încrede în omul care poate să vorbească foarte mult, pentru că pisicile care miaună mult, rareori prind mulţi şoareci. Nu te da deloc pe mâna altuia, căci cine vâră degetul între doi dinţi, uşor poate să-l vadă muşcat. Nu bea nimic până nu vezi ce este. Nu iscăli nimic fără să citeşti ce stă scris şi să vezi dacă în adevăr nu înseamnă mai mult decât ce este scris. Nu te judeca decât dacă n-ai nimic de pierdut; doar casele avocaţilor sunt clădite pe capetele proştilor. În orice afacere, nu păşi să treci vadul pe unde nu-i vezi fundul. Nu te bizui pe ce este scris pe pungă, ci banii numără-i tu singur. Deschide sacul înainte de a cumpăra ce este în el, căci cine face afaceri pe întuneric va fi înşelat. Ţine-te departe de omul care pune preţ pe el însuşi. Fereşte-te de oricine înjură, pentru că cine poate să înjure pe Ziditorul său, nu se va sfii nici să mintă, nici să fure.
Nu te feri însă de nimeni mai mult ca de tine însuţi, pentru că purtăm în inima noastră pe cei mai răi vrăjmaşi ai noştri. Dacă dai peste o învăţătură sau o părere nouă, să nu muşti din ea până nu ştii dacă este pâine sau dacă este piatră. Şi nu-ţi închipui că dacă turta dulce este aurită, trebuie să fie şi bună. Să nu strigi ”Ura” decât după ce ai ieşit de-a binelea din pădure şi să nu strigi “Peşte fript” decât după ce ai peştele în plasă. Este destulă vreme să te lauzi, de aceea mai aşteaptă puţin. Nu arunca apa murdară până n-ai alta curată în loc. Nu te sfii să mături strada, până vei primi ceva mai bun de făcut. Cel mai mic câştig este mai bun decât niciunul şi cel mai de jos serviciu este mai bun decât să fii fără lucru. Dă-te întotdeauna la o parte din calea unui taur şi a nebunilor. Nu te apuca la bătaie cu unul care cară cărbuni şi nici la ceartă cu omul josnic, fiindcă şi unul şi altul te vor umplea de negreală.
Nu te-ncrede în oricine / Fugi de ceartă-nspăimântat
De pariuri nu te ţine / Nu-aştepta ‘napoi ce-ai dat!
Dacă vrei să-ţi meargă bine / Pace-având cu-adevărat...
Aşa sună o veche poezie. Eu unul, nu pot să merg aşa de departe, deoarece, ca să ai pace, trebuie ceva mai mult decât aceste lucruri. Totuşi şi aceste lucruri vor fi de folos celui ce face aşa. Nu călări niciodată pe un cal cu piciorul rupt şi negustorul care a fost falit fraudulos nu este omul potrivit cu care să faci afaceri. Un scaun hodorogit este un scaun primejdios. Fereşte-te de oamenii prea politicoşi şi nu intra repede în legătură cu cei grosolani şi obraznici. Dacă în vreun lucru bănuieşti un gând ascuns, fii cu ochii în patru şi pune cursa de îndată ce simţi miros de şoarece, dar ia seama să nu-ţi prinzi tu însuţi degetele în ea. Să n-ai a face cu omul lăudăros, pentru că băutura lui răcoritoare nu este decât spumă şi cu toate că, după spusa lui, toată marfa, chiar şi tingirile de aramă sunt de aur şi de argint, curând ai să vezi că lăudăroşii şi mincinoşii sunt veri primari.
Nu descoperi nimănui toate secretele tale şi încrede-te în Dumnezeu cu toată inima ta. Dar încrederea în oameni cântăreşte-o bine în cântarul chibzuinţei, căci oamenii nu sunt decât oameni şi toţi oamenii sunt slabi. Nu lega greutăţi mari de sfori subţiri, dar nu fi nici din cale afară de bănuitor, pentru că în cel mai bun caz, bănuiala este virtutea laşilor. Oamenii nu sunt îngeri, asta s-o ţii bine minte, dar nu sunt nici diavoli şi ar fi prea de tot să-i socoteşti aşa.
Cel din urmă sfat al meu: gândeşte-te că numai adevărata înţelepciune se va arăta la sfârşit ca înţelepciune. Pe aceasta s-o cauţi şi s-o cauţi la picioarele celui mai înţelept dintre toţi învăţătorii: la picioarele lui Isus. Încrede-te în Dumnezeu şi El nu te va lăsa niciodată, lasă-te călăuzit de Cuvântul Său şi El nu te va rătăci niciodată, roagă-te în Numele Său şi cererile îţi vor fi primite. Ţine minte că cine se sprijineşte pe un om va afla că acesta este o trestie frântă, însă cine clădeşte pe Hristos, are o temelie tare. Dacă vrei, poţi urma pe Isus cu ochii închişi, dar dacă te îndrumă alţii, deschide bine ochii, chiar dacă ai avea o duzină de ochi şi tot atât de puternici ca un ochean.
Deschide-ti bine ochii!
Cine vrea să treacă cu bine prin această lume, trebuie să-şi deschidă bine ochii şi chiar când doarme să fie cu un ochi deschis, fiindcă în ea (în lume) se găsesc multe momeli pentru peşti, multe laţuri pentru păsări şi multe curse pentru om. Câtă vreme în jurul nostru umblă atâtea vulpi, să căutăm să nu fim gâşte. Oamenii pe care i-am cunoscut se deosebesc în această privinţă mult unii de alţii; mulţi văd mai bine cu un ochi decât alţii cu doi şi alţii au ochi buni, dar nu văd nimic. Nu toate capetele sunt cutii pline cu înţelepciune. Unii sunt aşa de precauţi, că bănuiesc pe toată lumea şi duc astfel o viaţă nefericită, într-o necurmată teamă de vecinii lor, iar alţii sunt aşa de prostănaci, că-i înşală orice puşlama. Unul încearcă să străbată cu privirea printr-un zid gros, dar cu aceasta numai îşi strică ochii, în timp ce altul descoperă o mică spărtură şi pe acolo vede cât vrea de departe. Unii lucrează la gura unui cuptor aprins şi nu se pârlesc niciodată, dar alţii îşi ard mâinile la focul la care vor numai să se încălzească. Negreşit, nimeni nu poate să facă pe altul înţelept, ci fiecare trebuie să înveţe singur din păţaniile lui. Aş voi însă să dau unele sfaturi, care şi mie mi-au fost de folos şi poate că şi altora le vor fi de acelaşi folos ca şi mie.
Cine vrea să treacă cu bine prin această lume, trebuie să-şi deschidă bine ochii şi chiar când doarme să fie cu un ochi deschis, fiindcă în ea (în lume) se găsesc multe momeli pentru peşti, multe laţuri pentru păsări şi multe curse pentru om. Câtă vreme în jurul nostru umblă atâtea vulpi, să căutăm să nu fim gâşte. Oamenii pe care i-am cunoscut se deosebesc în această privinţă mult unii de alţii; mulţi văd mai bine cu un ochi decât alţii cu doi şi alţii au ochi buni, dar nu văd nimic. Nu toate capetele sunt cutii pline cu înţelepciune. Unii sunt aşa de precauţi, că bănuiesc pe toată lumea şi duc astfel o viaţă nefericită, într-o necurmată teamă de vecinii lor, iar alţii sunt aşa de prostănaci, că-i înşală orice puşlama. Unul încearcă să străbată cu privirea printr-un zid gros, dar cu aceasta numai îşi strică ochii, în timp ce altul descoperă o mică spărtură şi pe acolo vede cât vrea de departe. Unii lucrează la gura unui cuptor aprins şi nu se pârlesc niciodată, dar alţii îşi ard mâinile la focul la care vor numai să se încălzească. Negreşit, nimeni nu poate să facă pe altul înţelept, ci fiecare trebuie să înveţe singur din păţaniile lui. Aş voi însă să dau unele sfaturi, care şi mie mi-au fost de folos şi poate că şi altora le vor fi de acelaşi folos ca şi mie.
Nimeni nu pare aşa de cumsecade ca pungaşul iscusit. Dacă vezi un om care pune multă religie la vitrină, să ştii că are puţină în magazie. Nu alege prietenul după înfăţişarea lui, căci ghetele frumoase adeseori strâng. Nu iubi măgulirile şi nu te încrede în omul care poate să vorbească foarte mult, pentru că pisicile care miaună mult, rareori prind mulţi şoareci. Nu te da deloc pe mâna altuia, căci cine vâră degetul între doi dinţi, uşor poate să-l vadă muşcat. Nu bea nimic până nu vezi ce este. Nu iscăli nimic fără să citeşti ce stă scris şi să vezi dacă în adevăr nu înseamnă mai mult decât ce este scris. Nu te judeca decât dacă n-ai nimic de pierdut; doar casele avocaţilor sunt clădite pe capetele proştilor. În orice afacere, nu păşi să treci vadul pe unde nu-i vezi fundul. Nu te bizui pe ce este scris pe pungă, ci banii numără-i tu singur. Deschide sacul înainte de a cumpăra ce este în el, căci cine face afaceri pe întuneric va fi înşelat. Ţine-te departe de omul care pune preţ pe el însuşi. Fereşte-te de oricine înjură, pentru că cine poate să înjure pe Ziditorul său, nu se va sfii nici să mintă, nici să fure.
Nu te feri însă de nimeni mai mult ca de tine însuţi, pentru că purtăm în inima noastră pe cei mai răi vrăjmaşi ai noştri. Dacă dai peste o învăţătură sau o părere nouă, să nu muşti din ea până nu ştii dacă este pâine sau dacă este piatră. Şi nu-ţi închipui că dacă turta dulce este aurită, trebuie să fie şi bună. Să nu strigi ”Ura” decât după ce ai ieşit de-a binelea din pădure şi să nu strigi “Peşte fript” decât după ce ai peştele în plasă. Este destulă vreme să te lauzi, de aceea mai aşteaptă puţin. Nu arunca apa murdară până n-ai alta curată în loc. Nu te sfii să mături strada, până vei primi ceva mai bun de făcut. Cel mai mic câştig este mai bun decât niciunul şi cel mai de jos serviciu este mai bun decât să fii fără lucru. Dă-te întotdeauna la o parte din calea unui taur şi a nebunilor. Nu te apuca la bătaie cu unul care cară cărbuni şi nici la ceartă cu omul josnic, fiindcă şi unul şi altul te vor umplea de negreală.
Nu te-ncrede în oricine / Fugi de ceartă-nspăimântat
De pariuri nu te ţine / Nu-aştepta ‘napoi ce-ai dat!
Dacă vrei să-ţi meargă bine / Pace-având cu-adevărat...
Aşa sună o veche poezie. Eu unul, nu pot să merg aşa de departe, deoarece, ca să ai pace, trebuie ceva mai mult decât aceste lucruri. Totuşi şi aceste lucruri vor fi de folos celui ce face aşa. Nu călări niciodată pe un cal cu piciorul rupt şi negustorul care a fost falit fraudulos nu este omul potrivit cu care să faci afaceri. Un scaun hodorogit este un scaun primejdios. Fereşte-te de oamenii prea politicoşi şi nu intra repede în legătură cu cei grosolani şi obraznici. Dacă în vreun lucru bănuieşti un gând ascuns, fii cu ochii în patru şi pune cursa de îndată ce simţi miros de şoarece, dar ia seama să nu-ţi prinzi tu însuţi degetele în ea. Să n-ai a face cu omul lăudăros, pentru că băutura lui răcoritoare nu este decât spumă şi cu toate că, după spusa lui, toată marfa, chiar şi tingirile de aramă sunt de aur şi de argint, curând ai să vezi că lăudăroşii şi mincinoşii sunt veri primari.
Nu descoperi nimănui toate secretele tale şi încrede-te în Dumnezeu cu toată inima ta. Dar încrederea în oameni cântăreşte-o bine în cântarul chibzuinţei, căci oamenii nu sunt decât oameni şi toţi oamenii sunt slabi. Nu lega greutăţi mari de sfori subţiri, dar nu fi nici din cale afară de bănuitor, pentru că în cel mai bun caz, bănuiala este virtutea laşilor. Oamenii nu sunt îngeri, asta s-o ţii bine minte, dar nu sunt nici diavoli şi ar fi prea de tot să-i socoteşti aşa.
Cel din urmă sfat al meu: gândeşte-te că numai adevărata înţelepciune se va arăta la sfârşit ca înţelepciune. Pe aceasta s-o cauţi şi s-o cauţi la picioarele celui mai înţelept dintre toţi învăţătorii: la picioarele lui Isus. Încrede-te în Dumnezeu şi El nu te va lăsa niciodată, lasă-te călăuzit de Cuvântul Său şi El nu te va rătăci niciodată, roagă-te în Numele Său şi cererile îţi vor fi primite. Ţine minte că cine se sprijineşte pe un om va afla că acesta este o trestie frântă, însă cine clădeşte pe Hristos, are o temelie tare. Dacă vrei, poţi urma pe Isus cu ochii închişi, dar dacă te îndrumă alţii, deschide bine ochii, chiar dacă ai avea o duzină de ochi şi tot atât de puternici ca un ochean.
"Din cuvintele lui Ion Plugarul"- C. H. Spurgeon
Crucea
veche si crucea noua .
Neanunţată şi prea puţin detectată, în cercurile evanghelice
populare s-a strecurat o nouă cruce. Seamănă cu vechea cruce, dar este
diferită. Asemănările sunt superficiale; deosebirile sunt fundamentale.
Din această cruce nouă a izvorât o nouă filozofie a vieţii creştine, iar
aceasta a produs o nouă tehnică de evanghelizare – un nou tip de servicii
divine şi un nou t
ip de predicare. Noul vanghelism foloseşte acelaşi limbaj ca şi cel vechi, dar
conţinutul lui nu mai este acelaşi, iar accentele sunt altele. Crucea veche nu
avea alianţe cu lumea. Pentru inima firească şi mândră a lui Adam ea însemna
sfârşitul călătoriei. Ea producea efectul sentinţei impusă de legea de pe
Sinai. Crucea nouă nu este opusă rasei umane; din contră, este un prieten
amabil şi, înţeleasă corect, ea este izvorul pentru un ocean de distracţie şi
plăcere inocentă. Ea îi permite lui Adam să trăiască fără deranj.
Motivaţia vieţii lui rămâne neschimbată; el trăieşte tot pentru propria lui
plăcere, numai că acum se desfată cântând coruri şi privind filme religioase în
loc de a cânta cântece sălbatice şi de a bea vodcă. Accentul este tot pe
plăcere, deşi distracţia este acum la un nivel mai
înalt, moral, dacă nu intelectual. Noua cruce încurajează o abordare nouă şi
complet diferită a lucrării misionare. Evanghelistul nu cere lepădarea vieţii
celei vechi înainte ca cea nouă să poată fi primită. El nu predică contraste,
ci similitudini. El caută să atingă coarda interesului public, arătând că noua
credinţă nu are pretenţii neplăcute; din contră, ea oferă tot ceea ce oferă
lumea, doar la un nivel mai ridicat. Exact lucrurile după care aleargă o lume
înnebunită de păcat sunt prezentate cu iscusinţă a fi exact lucrurile pe care
le oferă evanghelia, doar că produsul religios este de o calitate mai bună.
Noua cruce nu îl sfâşie pe păcătos, ea doar îl redirecţionează. Ea îl
călăuzeşte spre un mod de viaţă mai curat şi mai satisfăcător, salvându-i respectul
de sine. Tipului declarativ ea îi spune: "Vino şi exprimă-te de partea lui
Hristos." Egoistului îi spune: "Vino şi laudă-te în Domnul."
Căutătorului de distracţii şi emoţii îi spune: "Vino şi bucură-te de
satisfacţiile părtăşiei creştine." Solia este împinsă în direcţia
curentului la modă pentru a putea fi acceptată de public. Filozofia din spatele
acestui gen de evanghelie poate fi sinceră, dar sinceritatea nu o poate salva
de a fi falsă. Este falsă deoarece este oarbă. Ea pierde complet sensul crucii.
Crucea veche este simbolul morţii. Ea reprezintă sfârşitul abrupt, violent, al
fiinţei umane. Omul din timpul Romei care îşi lua crucea şi pornea pe drumul ei
spusese deja la revedere prietenilor lui. El nu se mai întorcea acasă. Pleca pe
un drum fără întoarcere. Crucea nu cunoştea compromisuri, nu modifica nimic, nu
excludea nimic; ea omora complet şi pentru totdeauna. Ea nu încerca să păstreze
relaţii bune cu victima. Ea lovea cu forţă şi cruzime, iar când îşi termina
treaba, omul nu mai era. Rasa lui Adam este sub sentinţa de moarte. Nu există
înţelegere sau evadare. Dumnezeu nu poate accepta roadele păcatului, oricât de
inocente sau frumoase ar părea ele în ochii omului.
Dumnezeu salveză individul lichidându-l şi apoi înviindu-l la o viaţă nouă.
Evanghelia care trasează paralele între căile lui Dumnezeu şi căile oamenilor
este falsă conform Bibliei şi crudă pentru sufletele ascultătorilor. Credinţa
lui Hristos nu merge paralel cu lumea, ci o intersectează. Venind la Hristos,
noi nu aducem vechea viaţă la un nivel mai înalt, ci o lăsăm la cruce. Bobul de
grâu trebuie să cadă în pământ şi să moară. Noi, cei care predicăm evanghelia,
nu trebuie să ne privim ca fiind agenţi de relaţii publice trimişi să aducă
înţelegere între Hristos şi lume. Nu trebuie să ne imaginăm însărcinaţi să-L
facem pe Hristos acceptabil lumii de afaceri, presei, sportului sau educaţiei
moderne. Noi nu suntem diplomaţi, ci profeţi, iar mesajul nostru nu este un
compromis, ci un ultimatum. Să predicăm vechea cruce, şi vom avea vechea
putere"
A.W.Tozer
No hay comentarios:
Publicar un comentario